marți 11 decembrie 2018,
REIKI CENTER Oradea

Tu te hranesti corect ?

Tu te hranesti corect ?

Soarele este deasupra, pământul este dedesubt, eu sunt la mijloc. Soarele ne dă căldură, pământul ne oferă ierburi, plante, fructe şi legume, însă fără TATĂL nimic din toate acestea nu ar fi posibil.

Multe din miturile care înconjoară alimentaţia şi nutrienţii implicaţi în alimentaţie generează un aer de mister şi confuzie pe care vom încerca să îl rarefiem, cu scopul de a face totul simplu şi pe înţelesul oricui.

În primul rând trebuie subliniat că există o corelaţie între felul în care ne alimentăm, starea generală de sănătate şi aspectul fizic. Toată lumea realizează în momentul de faţă că există o epidemie mondială a fenomenului de obezitate, în cazuri mai fericite fiind vorba doar de „câteva kilograme în plus”.

Pentru a înţelege cum s-a ajuns la această situaţie, putem urmări cum s-a schimbat alimentaţia în ultimii, să zicem, 60-70 de ani. Practic noastră zilnică este dominată de substanţe care nu ar trebui să existe într-o alimentaţie sănătoasă. Adică, mâncăm ce nu trebuie şi prea mult.

Alimentaţia hrănitoare începe cu modul în care sunt crescute legumele şi în grădini şi livezi, unde agricultorul cultivă pământul cu înţelepciune şi iubire, păstorul creşte şi îngrijeşte cu iubire animalele, lăptarul prepară brânza cu pasiune pentru meşteşugul său, iar brutarul dospeşte pâinea cu dragoste. Producerea şi prepararea tradiţională a hranei o îmbogăţeşte cu elemente nutritive, dar pune în ea şi iubire. Actul hrănirii este o experienţă multisenzorială, o percepţie sinestezică a simţurilor: mirosul, gustul, vederea şi atingerea.

La început, oamenii se hrăneau cu fructe şi seminţe. Ei locuiau în vecinătatea unor izvoare şi lacuri. Existau câteva cereale, fructe şi legume cu care ei se hrăneau în mod preponderent, iar boabele erau măcinate cu o moară din piatră. Ulterior, odată cu descoperirea focului, modalitatea de hrănire a devenit mai variată, dar în acelaşi timp ea a fost din ce în ce mai sărăcită în elementele nutritive. De-a lungul timpului, doar tradiţiile spirituale străvechi au mai păstrat elementele esenţiale ale unei alimentaţii sănătoase şi au respectat principiile de bază ale unei vieţi armonioase, deoarece învăţătura spirituală a corelat întotdeauna menţinerea sănătăţii trupeşti cu armonia minţii şi a spiritului.

În toate zonele globului există o multitudine de arte culinare tradiţionale, care încântă cu savoarea lor. Bucătăria românească a fost influenţată favorabil de condiţiile oferite de relieful prielnic pentru agricultură şi păstorit. Din alimentaţia oamenilor de la sate făceau parte cerealele (mei, grâu, orz şi mai târziu porumb), legumele şi verdeţurile (fasole, mazăre, varză, castraveţi, ştevie, pătrunjel, ceapă, usturoi etc.). Laptele, terciul de mei şi mămăliga au fost de bază a păstorilor. O dată cu schimbarea condiţiilor economice s-a diversificat şi alimentaţia, iar în prezent consumul de pâine, ouă, zahăr fructe şi produse lactate a crescut. Printre preparatele tradiţionale cu specific românesc sunt renumitele sărmăluţe în foi de viţă sau de varză, fasolea bătută, ardeii umpluţi cu orez, mămăliga cu brânză, murăturile, salata oltenească, borşul moldovenesc etc. Cele mai cunoscute dulciuri sunt cozonacul, plăcintele, clătitele. Bucătăria franceză este vestită pentru brânzeturile sale tradiţionale, produsele de panificaţie, sufleurile, maioneza, savarinele, tartele, şarlotele etc. Bucătăria italiană este unanim recunoscută pentru pastele sale făinoase (macaroane, spaghete) şi pizza preparată cu brânzeturi. Bucătăria germană a descoperit salata de castraveţi şi salata de cartofi, ştrudelul cu mere etc. Renumite sunt şi numeroasele reţete de preparare a verzei (varza creaţă, varza albă sau roşie, varza de Bruxelles, precum şi specialităţile murate). Bucătăria orientală este multiculinară, fiind recunoscută pentru bogăţia şi savoarea deosebită a mirodeniilor sale. Ceapa, usturoiul, prazul, orezul, lintea sunt foarte apreciate pentru că se pot păstra mai mult timp în condiţiile unei clime calde. Fructele uscate (nucile, arahidele, curmalele, prunele etc.) sunt folosite în salate şi prăjituri. Preparatele specific orientale care sunt binecunoscute şi la noi sunt pilaful, halvaua, rahatul, nugaua, braga etc.

Alimentaţia actuală este toxică şi defectuoasă

Trăim într-o lume în care corporaţiile multinaţionale au înlocuit hrana sănătoasă şi remediile naturale cu surogate chimice şi produse industriale frumos ambalate, cu gust şi aromă puternice, dar care sunt lipsite de savoarea şi puterea hrănitoare a alimentelor proaspete, crescute din pământ şi preparate de mâna omului. La începutul istoriei sale, omul a cultivat doar hrană pură. Intenţiile societăţi actuale au pervertit toate obiceiurile străvechi şi au creat nişte produse de sinteză care sunt lipsite de elementele nutritive, uniformizând treptat obiceiurile tradiţionale ale popoarelor şi globalizând acelaşi tip de hrană, la nivelul întregii planete. „Treptat, toţi oamenii vor folosi doar organismele modificate genetic! Aceasta este cea mai sigură modalitate, fără riscuri majore! Nu vă impacientaţi, avem noi grijă de tot!” Strigă cât pot de tare reprezentanţii corporaţiilor transnaţionale care strâng profituri imense şi vor să cucerească lumea, dominând-o printr-o hrană moartă.
Astfel, în ziua de astăzi:
– pâinea nu mai este din făină integrală, ci se foloseşte preponderent făina superalbită şi cu adaos de aditivi afânători;
– mierea, îndulcitorul natural produs de albinuţele harnice în stupi, a fost înlocuită cu zahărul alb ultrarafinat şi cu aspartamul nociv;
– sarea nu se mai găseşte sub formă de cristale pure care au o savoare incomparabilă, ci ea a fost înlocuită de sarea chimizată şi iodată;
– laptele natural de vacă a fost înlocuit cu un praf alb plin de aditivi nocivi, administrat cu nonşalanţă la bebeluşi;
– apa pură, proaspătă şi răcoritoare ce potoleşte setea şi te umple de a fost înlocuită de un lichid carbogazos ambalat în recipiente de plastic, cu adaos intenţionat de fluor artificial pentru docilizarea populaţiei;
– sucurile naturale din fructe se găsesc acum la cutii de carton, au un termen de valabilitate de 2-3 ani şi, atunci când sunt degustate, lasă în gură o senzaţie foarte clară de substanţă chimică foarte concentrată;
– băuturile „răcoritoare” sunt atât de mult carbogazeificate şi chimizate, încât pot topi o bucată de carne care a fost pusă în ele şi pot distruge dantura;
– fructele naturale proaspete şi zemoase sunt înlocuite de surogate lipsite de savoare, umflate cu pesticide şi stropite cu substanţe periculoase, care au pe ele afişat simbolul capului de mort;
– uleiul onctuos, savuros şi fin care se obţine prin presarea la rece a seminţelor naturale este acum înlocuit de margarina toxică ce are un punct de topire foarte mare şi care a produs incendii uluitoare atunci când, datorită unui accident, o anumită cantitate depozitată a luat foc, creând pagube inimaginabile!
– produsele lactate naturale care conţin fermenţi lactici sunt acum obţinute din praful oaselor care provin de la animalele măcelărite cu cruzime în abatoarele agro-industriale.

Toate aceste produse sintetice care au invadat piaţa sunt însoţite de reclame răsunătoare care păcălesc oamenii şi promit bunăstare, armonie şi confort, dar în lipsa acestor clipuri comerciale subversive, ele nu ar putea fi vândute deoarece nu au nicio valoare. Minciunile gogonate din aceste reclame sunt atât de des repetate, încât ele ajung să fie crezute şi de cei care le fabrică. Dimpotrivă, datorită numeroşilor aditivi toxici pe care îi conţin, produsele procesate industrial se află la baza înrăutăţirii stării generale de sănătate a oamenilor, la care, la ora actuală, asistăm cu toţii.

Dieta vegetariană este tot mai apreciată

Doar hrana vie şi proaspătă îi poate permite omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul.”  –  Pitagora

În acest deşert al falsei abundenţe în care nimic nu este aşa cum pare şi în care hrana naturală este doar imitată, există totuşi grupări sociale care păstrează şi care aplică principiile unei alimentaţii corecte. Aceştia sunt vegetarienii, veganii, adepţii macrobioticii etc., care în ciuda batjocurii la care sunt supuşi, sunt printre puţinii care ştiu să se ferească de „monştrii Frankenstein” din farfurie şi reuşesc să savureze o hrană mai bună. La ora actuală, acest curent al vegetarianisului ia treptat o amploare la nivel planetar şi din ce în ce mai mulţi oameni adoptă acest regim de viaţă.

Dacă 800 de milioane de indieni sunt vegetarieni datorită tradiţiei lor, nu acelaşi lucru este valabil şi în Occident, unde fiecare dintre cei 40 de milioane de europeni care au ales această tradiţie (şi anume cea vegetariană) merg împotriva curentului unei anumite norme generale acceptate, arătându-şi şi prin aceasta dezacordul faţă de ea. Cel mai adesea, alegerea dietei vegetariene este rodul unei profunde introspecţii, al unei noi priviri asupra lumii, rezultatul (sau începutul) unei anumite transformări în sfera conştiinţei.

nostru are nevoie de un număr de calorii minim care variază în funcţie de tipul fiziologic şi de activitatea depusă zilnic. Doar pentru a supravieţui, fără să facem nimic, avem nevoie de un număr minim de calorii zilnic, pe care îl numim rata metabolică de bază. În plus, adăugăm calorii în funcţie de câtă energie cheltuim în ziua respectivă. Stau aşezat toată ziua, am nevoie de puţine calorii. Fac activitate fizică, am nevoie de mai multe. Uşor de zis, greu de făcut.

În ultimii câţiva zeci de ani, am observat că accesul la mâncare e din ce în ce mai uşor. De exemplu: dacă până în 1989 cu preponderenţă, se gătea mai mult folosind materia primă cumpărată, la ora actuală avem posibilitatea să mâncăm hrană gata preparată ori în oraş, ori de la supermarket. Deci e mai facil accesul la mâncare. Această tendinţă de a mânca mai mult, cuplată cu accesul din ce în ce mai uşor la mâncare, combinate cu preponderenţa mâncărurilor nesănătoase în dieta zilnică, au rezultat în predominanţa fizicurilor supraponderale, calitatea diminuată a vieţii, degradarea pielii şi alte efecte secundare mai puţin dorite.

Percepţia generală este aceea că sedentarismul este cauza. Nimic mai greşit. A avea o viaţă activă din punct de vedere fizic este sănătos, însă din păcate reprezintă mai puţin de 10% din soluţie. Modul în care ne alimentăm reprezintă mai mult de     90 % din felul în care ne simţim şi cum arătăm.

Am observat în ultimii ani o abundenţă de persoane care simt că trebuie să facă mai multă mişcare pentru a scăpa de kilogramele în plus. Foarte bine, spun eu, însă asta nu rezolvă decât o parte infimă din problemă. Până nu facem modificările necesare în alimentaţie, nu vom rezolva nimic substanţial.

Deci: felul în care mă alimentez reprezintă peste 90% din felul în care arăt, mă simt şi cât de bine funcţionez, iar mişcarea fizică este un mod de a-mi menţine sau îmbunătăţi sănătatea cardiovasculară şi tonusul muscular, care reprezintă o parte mică din problemă.

Este necesar să facem schimbările necesare în primul rând în felul în care ne alimentăm, calitativ şi cantitativ vorbind. Sugestia mea e să mâncăm ATÂT cât avem nevoie şi CEEA ce avem nevoie.

Iti place acest Articol? Share it!

Despre Autor

Lasa un comentariu